Oferă zâmbete dulci!
M-am trezit de dimineață cu un sentiment ciudat, în sensul bun. Simt ca și cum ceva deosebit urmează să se întâmple. Nu știu încă exact ce…Îmi fac o cafea și las viața să mă surprindă.
E ora cinci. Plec de la serviciu să mă întâlnesc la un cocktail în oraș cu o prietenă-Delia. Ajunsă la pub, mă așez la o masă lângă geam și îmi ocup timpul privind afară oamenii și clădirile. Îmi place mult zona asta a orașului, liniștită, cu un mix arhitectural foarte atractiv- nou și vechi.
Pentru că deja parcă mă instalasem destul de confortabil și mă simțeam bine pe moment am zis să mai amân și eu plecarea și să rămân să comand ceva. În jurul meu se auzeau glasurile discrete ale celor din local. Aerul era îmbibat cu fel de fel de arome apetisante. Era plăcut și bine. Am comandat un cocktail și am continuat să răsfoiesc presa electronică aruncând din când în când câte o privire în jur, pe geam la trecători, pe cer…
Într-un colț la o masă, un bătrân citea ziarul. L-am admirat preț de câteva clipe, imaginându-mi povestea vieții lui. Era un obicei de-al meu care mă relaxa: atunci când eram în oraș ori pe un mijloc de transport în comun, priveam discret oamenii și le asociam povești de viață după înfățișarea lor-stilul hainelor, gesturi sau privirea mai mult sau mai puțin senină. Despre bătrânul acesta mi-am imaginat că fusese un intelectual retras la pensie, care își urma în fiecare zi cu sfințenie tabieturile sale. Îmi amintea de bunicul meu care în fiecare zi citea ziarul din dorința de a fi informat și de a ne povesti mai apoi nouă cum se vede lumea de la ”înălțimea” celor 80 de ani ai săi.
La un moment dat monotonia sunetelor constante din jur fu spartă de o voce de bărbat agitat care vorbea la telefon. Ascult curioasă preț de câteva clipe, înainte să întorc privirea. Clar era o discuție profesională. Mi-am îndreptat ușor capul în direcția din care auzeam convorbirea și am văzut stând cu spatele către mine un bărbat cam de vârsta mea, am putut eu aproxima după torsul ferm și solid. Nu părea să fie în vârstă. Avea și un laptop în fața sa deci avea un serviciu care îi acapara mult din timpul liber, am dedus eu. Ceva din vocea lui îmi pare familiar totuși… Am mai stat așa în ascultare cu privirea îndreptată spre el, după care m-am hotărât să îmi fac drum până la bar ca să îl pot vedea mai bine din față, dintr-un alt unghi.
În momentul în care i-am văzut fața, am recunoscut ochii aceea blânzi și jucăuși care altădată mă făceau să râd cu gura până la urechi. Transformat asemeni unui vin bun, păstrase jovialitatea și seriozitatea în același timp dar pe chip i se adăugase patina vremii, a experiențelor și a maturității. Nu avem niciun dubiu că era el, Alec, prietenul meu din copilărie pe care nu îl mai văzusem mai bine de 15 ani. Deci ăsta era sentimentul meu pe care îl aveam de dimineață!!
Mi-am luat un pahar de apă de la bar și m-am indreptat spre el.
M-am uitat la paharele de pe masă care erau deja goale și am chemat chelnerul să ne mai aducă un rând de bere. În momentul în care berile au fost așezate pe masă, am ridicat paharul sus și i-am spus lui Alec:
Copiii de aici sunt și ei ca toți copiii însă nițel mai responsabili și mai cuminți. Sunt curioși, veseli, dornici să descopere și alte lumi .
Toți îmi sunt dragi însă unul dintre ei care nu-mi este elev încă, îmi pune un zâmbet pe chip, zilnic. Norbu, căci așa îl cheamă, își însoțește zilnic fratele mai mare la școală și mereu rămâne vreo jumătate de oră privind prin gaura cheii de la ușă, foarte atent la ce se întâmplă în clasă. Îmi este foarte drag și simpatic pentru că dă dovadă de o curiozitate discretă, mult bun simț-cât stă la ușă nu scoate un sunet, și are o inocență aparte în privire.
Pentru o lună de zile Norbu e în România, la familia ambasadorului care e rudă cu familia sa. Au vrut să-i facă o bucurie și anul acesta de ziua lui l-au trimis într-o mică vacanță pe tărâm românesc.
Dar ce-ar fi să-i trimit și lui Alec un cadou, așa de ”viață nouă”?!! Ia să văd ce mai au pe site…
Îmi place mult ce văd: o mulțime de idei de cadouri dulci și foarte inedite, unice chiar aș putea spune!! Iar opțiunea asta de personalizare îmi deschide o mulțime de posibilități în minte: să scriu așa…sau așa…dar oare nu mai bine așa??!! De felul meu sunt adepta cadourilor personalizate și personalizabile. Consider că numai așa pot face un cadou cu adevărat memorabil, care prilejuiește momente frumoase de aduceri aminte de ambele părți.
Clar de aici am ce alege pentru amândoi!!
Lui Alec îi voi trimite o Choco Telegramă- un mesaj din ciocolată, un gând bun din partea mea iar pentru Norbu voi alege o Telegramă cu imagini vesele și colorate.
Wow…ce chestie…peste ce am dat: figurine din ciocolată sub formă de sticlă de bere…din ciocolată belgiană premium!! Super!! Și sunt exact marca de bere pe care am servit-o noi atunci în Pub când i-am făcut urarea. Ce fain!! Clar asta îi cumpăr, alături de Choco Telegrama!! Îi va aminti de momentul zero în care și-a simțit cu toată ființa sa visul realizat.
Dar ce mesaj să-i compun?? Vreau să fie un gând bun din partea mea și să aibă legătură cu evenimentul pe care și-l dorea atât de mult!! Dar trebuie să mă încadrez și în dimensiunea prestabilită oferită de Telegramă, dealtfel un spațiu foarte generos pentru acest format…
Site-ul mi se pare foarte bine organizat, categoriile sunt foarte clar delimitate și accesibilizate astfel încât nu mi-a fost greu, după ce am compus telegrama de mai sus, i-am ales ambalajul potrivit și am adăugat-o în coș, să trec și la categoriile pentru copii. De aici am ales pentru Norbu niște praline în formă de cupcake și apoi i-am compus o telegramă colorată, un mesaj din ciocolată potrivit pentru vârsta lui.
Am cardul de România pentru plăți online activ așa că am selectat plata online pentru a face surpriza completă. Și ca să fiu sigură de toate amănuntele, gen timp de livrare, adresă și modalitate de livrare, am solicitat ajutor pe messenger. Am primit în timp util răspunsurile. Promptitudinea și solicitudinea echipei m-au asigurat că micile mele surprize vor ajunge în timp util și în cele mai bune condiții. Dacă aș fi primit răspunsul după vreo trei zile gen, aș fi renunțat la comandă pentru că acest aspect mie personal îmi transmite neseriozitate precum și o slabă spre deloc preocupare pentru clienți și afacere.
Am ales și câte o pungă, aceeași pentru ambele cadouri, opțiune care m-a încântat foarte mult pentru că, fiind un dar, această notă finală va oferi un plus de rafinament gestului.
Atenția pentru detalii- precizarea vizibilă a faptului că factura nu va fi inclusă în colet precum și opțiunea de selectare a datei de livrare, sunt argumente care mă fac să fiu mulțumită de alegerea făcută. Am ochit și niște cadouri pentru familie și colegii de serviciu, pe care le voi face la momentul potrivit, într-un viitor foarte apropiat. Clar voi reveni pentru comenzi și asta deoarece am rămas plăcut impresionată de lejeritatea cu care pot comanda un cadou atât de inedit și mai ales pentru ideile deosebite pe care le oferă acest concept.
Am setat ca adrese de livrare sediul firmei lui Alec și casa din cartierul rezidențial unde se află Norbu. Nu se vor aștepta la asemenea cadouri din ciocolată belgiană premium, venite de peste mări și țări dar totuși atât de aproape!!
Mă bucur totodată și pentru faptul că din același loc am putut găsi cadouri extrem de potrivite pentru două persoane atât de diferite. Parcă îmi imaginez bucuria sinceră din ochii lui Norbu când va vedea punguța cu ciocolată doar pentru el. Acasă, adică aici în Tibet, e obișnuit să împartă ceea ce are cu fratele și familia lui. Orice mic răsfăț culinar, care apare foarte rar din cauza stilului de viață auster autoimpus, e împărtășit cu toți membrii familiei. Crezul lor profund este acela de a dărui din puținul material pe care-l au dar mai ales din preaplinul ființei lor.
Cât despre Alec, sunt sigură că se va bucura amintindu-și de momentul revederii noastre de atunci, ca un preambul pentru ceea ce avea să urmeze. Nu întâmplător am ales setul de două beri din ciocolată: să își imagineze că sunt acolo cu el și savurăm o sticlă de bere…dulce în cinstea evenimentului!
Am finalizat comanda și m-am băgat în pat, cu sentimentul că nu am lăsat nicio zi să treacă fără să pun măcar un zâmbet pe chipurile celor dragi, chiar așa de la distanță.
Am adormit în aerul tare de munte- aveam geamul deschis, și în sunet relaxant de bol tibetan. Dintr-o cameră alăturată, în fiecare seară, un călugăr ne asigura fundalul sonor necesar pentru meditație sau relaxare, fiecare după nevoi și putință. Mie personal, armoniile cu ecou vibrant îmi induc o stare de bine, o suspendare a simțurilor…
Surse foto și info:
- https://chocolissimo.ro/do/chocotelegram
- www.chocolissimo.ro
- https://www.facebook.com/chocolissimoRo
- https://www.instagram.com/chocolissimo_romania/
Articol scris pentru proba extra-concurs Chocolissimo lansată via SuperBlog!!