SuperBlog

Oferă zâmbete dulci!

Creație canva.com

M-am trezit de dimineață cu un sentiment ciudat, în sensul bun. Simt ca și cum ceva deosebit urmează  să se întâmple. Nu știu încă exact ce…Îmi fac o cafea și las viața să mă surprindă.

E ora cinci. Plec  de la serviciu să mă  întâlnesc la un cocktail în oraș cu o prietenă-Delia. Ajunsă la pub, mă așez la o masă  lângă  geam și îmi ocup timpul  privind afară oamenii și clădirile. Îmi place mult zona asta a orașului, liniștită, cu un mix arhitectural foarte atractiv- nou și vechi.

Sursa foto: pinterest.com
A trecut  mai bine de un sfert de oră de când am ajuns. Apucasem  să mă uit si peste meniu  când am primit un mesaj de la ea prin care mă anunța că nu mai poate ajunge azi pentru că a fost reținută la serviciu într-o ședință inopinată. Își cerea scuze și  promitea să ne revanșăm altădată. 
Pentru că deja parcă mă instalasem  destul de confortabil și mă simțeam bine pe moment am zis să mai amân  și eu plecarea și să rămân să  comand ceva. În jurul meu se auzeau glasurile discrete ale celor din local. Aerul era îmbibat cu fel de fel de arome apetisante. Era plăcut și bine. Am comandat un cocktail și am continuat să răsfoiesc presa electronică aruncând din când în când câte o privire în jur,  pe geam la trecători, pe cer…
Sursa foto: pinterest.com

Într-un colț la o masă, un bătrân citea ziarul. L-am admirat preț de câteva clipe, imaginându-mi povestea vieții lui. Era un obicei de-al meu care mă relaxa: atunci când eram în oraș ori pe un mijloc de transport în comun, priveam discret oamenii și le asociam povești de viață după înfățișarea lor-stilul hainelor, gesturi sau privirea mai mult sau mai puțin senină. Despre bătrânul acesta mi-am imaginat că fusese un intelectual retras la pensie, care își urma în fiecare zi  cu sfințenie tabieturile sale. Îmi amintea de bunicul meu care în fiecare zi citea ziarul din dorința de a fi informat și de a ne povesti mai apoi nouă cum se vede  lumea de la ”înălțimea” celor 80 de ani ai săi.

La un moment dat monotonia  sunetelor constante din jur fu spartă de o voce de bărbat agitat care vorbea la telefon. Ascult curioasă preț de câteva clipe, înainte să întorc privirea. Clar era o discuție profesională. Mi-am  îndreptat ușor capul în direcția din care auzeam convorbirea și am văzut stând cu spatele către mine un bărbat cam de vârsta mea, am putut eu aproxima după torsul ferm și solid. Nu părea să fie în vârstă.  Avea și un laptop în fața sa deci avea un serviciu care îi acapara mult din timpul liber, am dedus eu. Ceva din vocea lui îmi pare familiar totuși… Am mai stat așa în ascultare  cu privirea îndreptată spre el, după care m-am hotărât să  îmi fac drum până la bar ca să îl pot vedea mai bine  din față, dintr-un alt unghi. 

Sursa foto: pinterest.com

 În momentul în care i-am văzut fața, am recunoscut ochii aceea blânzi și jucăuși care altădată mă făceau să râd cu gura până la urechi. Transformat asemeni unui vin bun, păstrase jovialitatea și seriozitatea în același timp dar pe chip i se adăugase patina vremii,  a experiențelor și a maturității. Nu avem niciun dubiu că era el, Alec, prietenul meu din copilărie pe care nu îl  mai văzusem mai bine de 15 ani. Deci ăsta era sentimentul meu pe care îl aveam de dimineață!!

Sursa foto: pinterest.com
M-am gândit cum să-l abordez dar probabil că nu-mi va fi greu pentru că ceea ce am avut în copilărie trece testul timpului oricând, sunt sigură de asta. Am așteptat să termine convorbirea, timp în care am continuat să îl analizez de la distanță. 
Mi-am luat  un pahar de apă de la bar și m-am indreptat spre el. 
-Alec??!
Bărbatul nu mă recunoscuse inițial însă probabil ceva din vocea mea îi amintise de vremurile acelea în care singura noastră preocupare era cum să stăm seara afară până târziu cântând la chitară sau admirând luna.
 
Sursa foto: pinterest.com
 
-Da…?! Aaa… Nu pot să cred!! ALICE tu aici… acum..??!!!! WOW!!
-Da Alec, eu sunt! Ți-am auzit vocea mai înainte. Nu aveam niciun dubiu că era vorba despre tine așa că mi-am făcut curaj să vin să te salut.
– Ce mă bucur!! Foarte bine ai făcut!! Ia un loc aici lângă mine să mai povestim! Ce mai faci? Cum ești? Ce ai mai făcut în tot timpul ăsta? Ești căsătorită? Ai copii, familie?
Am început să povestim despre tot ceea ce se întâmplase în viețile noastre în acest răstimp.  Conversația s-a legat natural, ca altădată. Așa am aflat că  în conversația telefonică pe care am auzit-o mai înainte, Alec discuta cu șeful lui despre soluționarea unui caz. Acum era avocat, lupta să devină avocat asociat așa că pentru el fiecare clipă însemna fie găsirea unei soluții geniale fie amânarea  concluziilor unui caz la care lucra.
Între timp am mai comandat un rând de beri amândoi. Povestea cu foarte multă energie și însuflețire despre munca sa. Îi  plăcea foarte mult. Visează să devină avocat asociat pentru că astfel statutul său avea să fie cu totul altul iar el și-ar fi văzut visul împlinit.
După ce e aproape epuizasem toate noutățile despre viața noastră, Alec m-a întrebat cu o doză de îngrijorarea în glas:
– Ce spui, voi reuși să devin avocat asociat?? Țin minte că tu, când eram mici, îmi prevesteai anumite lucruri care mi se întâmplau! Spune-mi drept acum, am vreo șansă?
În sinea mea nu eram foarte sigură de răspunsul pe care urma să i-l dau însă nici nu voiam să îl descurajez. Mai mult decât atât, voiam să arăt că încă mai sunt acea prietenă ce crede în el indiferent de timp și de context. 
M-am uitat la paharele de pe masă care  erau deja  goale și am chemat chelnerul să ne mai aducă un rând de bere. În momentul în care berile au fost așezate pe masă, am ridicat paharul sus și i-am spus lui Alec:
– În cinstea ta, prietene drag, viitor avocat asociat!! Sper să nu am nevoie de serviciile tale dar dacă voi avea, știu că voi găsi în tine un profesionist exemplar!!
Alec a  rămas pe jumătate surprins, pe jumătate bucuros. Încă mai are  încredere în mine, așa că a ridicat și el paharul parcă trăind acel moment în care el, cel  de la masă, era deja un  renumit avocat partener.
Sursa foto: pinterest.com
Creație canva.com
Au trecut de atunci vreo cinci ani.  S-au schimbat multe cu mine  și probabil și cu el.  Rememorez aceste momente în  cămăruța austeră în care sunt acum.  Între timp m-am retras pentru un an oarecum sabatic la o mănăstire din Tibet.
Aici îi învăț engleza pe copiii tibetani și totodată beneficiez și eu de energiile binefăcătoare ale locului. Contrar a ce se poate crede dinafară, atmosfera de aici nu e foarte greu de îndurat. Nu pentru o occidentală ca mine cel puțin. E drept că nu locuiesc în condiții de hotel de 5 * însă energia locului, zâmbetele senine de pe chipuri, liniștea, calmul, toată atmosfera aceasta vibrând de înțelepciune ancestrală mă face să nu simt lipsa confortului fizic.
Sursa foto: pinterest.com

Copiii de aici sunt și ei ca toți copiii însă nițel mai responsabili și  mai cuminți. Sunt curioși, veseli, dornici să descopere și alte lumi .

Toți îmi sunt dragi însă unul dintre ei care nu-mi este elev încă, îmi pune un zâmbet pe chip, zilnic. Norbu, căci așa îl cheamă, își însoțește zilnic fratele mai mare la școală și mereu rămâne vreo jumătate de oră privind prin gaura cheii de la ușă, foarte atent la ce se întâmplă în clasă.  Îmi este foarte drag și simpatic pentru că dă dovadă de o curiozitate discretă, mult bun simț-cât stă la ușă nu scoate un sunet, și are o inocență aparte  în privire. 

Pentru o lună de zile Norbu  e în România, la familia ambasadorului care e rudă cu familia sa. Au vrut să-i facă o bucurie și  anul acesta de ziua lui  l-au trimis într-o mică vacanță pe tărâm românesc. 

Sursa foto: pinterest.com
Datorită meseriei, dețin datele lor personale astfel că le știu zilele de naștere la toți. Asa am aflat și că peste o săptămână este ziua micuțului Norbu și chiar aș vrea să-i pot face o bucurie mică, să-i pun și eu un zâmbet pe chip așa cum îmi pune și el. Pentru că ei nu pun mare preț pe lucrurile materiale, decât pe cele de strictă necesitate, nu știu încă ce aș putea să-i ofer.
Asta e: internetul!! Sigur găsesc eu o idee potrivită de cadou.
Intru pe profilul meu de Facebook. Pe wall mă întâmpină o poză din presa locală: “Cunoscutul avocat Alec Davidovici a fost numit avocat partener la firma ‘Lukas și asociații’ ” Mă uimește postarea  și nu pentru că aș fi avut vreo îndoială  privind capacitățile lui Alec dar mai ales pentru că profeția mea spusă oarecum pentru încurajare atunci, s-a împlinit. Ce mă bucur pentru Alec. Merită din plin!! 
Continui să derulez în pagină și îmi opresc privirea pe o postare de-a unei colege, o poză cu un cadou primit: o cutie de ciocolată! Măresc poza și rămân plăcut surprinsă de faptul că nu e o cutie oarecare, e una foarte specială, cu un mesaj personalizat din ciocolată!! Studiez atent poza și observ marca: ”Chocolissimo” Caut pe net și găsesc site-ul firmei.
 
 
Cadouri din ciocolată!!!
Ce idee mișto îmi spun!! Instant m-am dus cu gândul la Norbu: cred că i-ar plăcea mult un astfel de cadou dulce. Limbajul universal al gustului mă salvează  și de data aceasta și mă  inspiră.

Dar ce-ar fi să-i trimit și lui Alec un cadou, așa de ”viață nouă”?!! Ia să văd ce mai au pe site…

Îmi place mult ce văd: o mulțime de  idei de cadouri dulci și foarte inedite, unice chiar  aș putea spune!! Iar opțiunea asta de personalizare îmi deschide o mulțime de posibilități în minte: să scriu așa…sau așa…dar oare nu mai bine așa??!! De felul meu sunt adepta cadourilor personalizate și personalizabile. Consider că numai așa pot face un cadou cu adevărat memorabil, care prilejuiește momente frumoase  de aduceri aminte de ambele părți. 

Clar de aici am ce alege pentru amândoi!! 

Lui Alec îi voi trimite o Choco Telegramă- un mesaj din ciocolată, un gând bun din partea mea iar pentru Norbu voi alege o Telegramă cu imagini vesele și colorate.

Wow…ce chestie…peste ce am dat: figurine din ciocolată sub formă de sticlă de bere…din ciocolată belgiană premium!! Super!! Și sunt exact marca de bere pe care am servit-o noi atunci în Pub când i-am făcut urarea. Ce fain!! Clar asta îi cumpăr, alături de Choco Telegrama!! Îi va aminti de momentul zero în care și-a simțit cu toată ființa sa visul realizat.

Dar ce mesaj să-i compun?? Vreau să fie un gând bun din partea mea și să aibă legătură cu evenimentul pe care și-l dorea atât de mult!! Dar trebuie să mă încadrez și în dimensiunea prestabilită oferită de Telegramă, dealtfel un spațiu foarte generos pentru acest format…

Site-ul mi se pare foarte bine organizat, categoriile sunt foarte clar delimitate și accesibilizate astfel încât nu mi-a fost greu, după ce am compus telegrama de mai sus, i-am ales ambalajul potrivit și am adăugat-o în coș, să trec și la categoriile pentru copii. De aici am ales pentru Norbu niște praline în formă de cupcake și apoi i-am compus o telegramă colorată, un mesaj din ciocolată potrivit pentru vârsta lui.

Am cardul de România pentru plăți online activ așa că am selectat plata online pentru a face surpriza completă. Și ca să fiu sigură de toate amănuntele, gen timp de livrare, adresă și modalitate de  livrare, am solicitat ajutor pe messenger. Am primit în timp util răspunsurile. Promptitudinea și solicitudinea echipei m-au asigurat că micile mele surprize vor ajunge în timp util și în cele mai bune condiții. Dacă aș fi primit răspunsul după vreo trei zile gen, aș fi renunțat la comandă pentru că acest aspect mie personal îmi transmite neseriozitate precum și o slabă spre deloc preocupare pentru clienți și afacere.

Am ales și câte o pungă, aceeași pentru ambele cadouri, opțiune care m-a încântat foarte mult pentru că, fiind un dar,  această notă finală  va oferi un plus de rafinament gestului.

Atenția pentru detalii- precizarea vizibilă a faptului că factura nu va fi inclusă în colet precum și opțiunea de selectare a datei de livrare, sunt argumente care mă fac să fiu mulțumită de alegerea făcută. Am ochit și niște cadouri pentru familie și colegii de serviciu, pe care le voi face la momentul potrivit, într-un viitor foarte apropiat. Clar voi reveni pentru comenzi și asta deoarece am rămas plăcut impresionată de lejeritatea cu care pot comanda un cadou atât de inedit și mai ales pentru ideile deosebite pe care le oferă acest concept. 

Am setat ca adrese de livrare sediul firmei lui Alec și casa din cartierul rezidențial unde se află Norbu. Nu se vor aștepta la asemenea cadouri din ciocolată belgiană premium, venite de peste mări și țări dar totuși atât de aproape!!

Mă bucur totodată și pentru faptul că din același loc am putut găsi cadouri extrem de potrivite pentru două persoane atât de diferite. Parcă îmi imaginez bucuria sinceră din ochii lui Norbu când va vedea punguța cu ciocolată doar pentru el. Acasă, adică aici  în Tibet, e obișnuit să împartă ceea ce are cu fratele și familia lui. Orice mic răsfăț culinar, care apare foarte rar din cauza stilului de viață auster autoimpus, e împărtășit cu toți membrii familiei. Crezul lor profund este acela de a dărui din puținul material pe care-l au dar mai ales din preaplinul ființei lor.

Cât despre Alec, sunt sigură că se va bucura amintindu-și de momentul revederii noastre de atunci, ca un preambul pentru ceea ce avea să urmeze. Nu întâmplător am ales setul de două beri din ciocolată: să își imagineze că sunt acolo cu el și savurăm o sticlă de bere…dulce în cinstea evenimentului!

Am finalizat comanda și m-am băgat în pat, cu sentimentul că nu am lăsat nicio zi să treacă fără să pun măcar un zâmbet pe chipurile celor dragi, chiar așa de la distanță.

Am adormit în aerul tare de munte- aveam geamul deschis, și în sunet  relaxant de bol tibetan. Dintr-o cameră alăturată, în fiecare seară, un călugăr ne asigura fundalul sonor necesar pentru meditație sau relaxare, fiecare după nevoi și putință. Mie personal, armoniile cu ecou vibrant îmi induc o stare de bine, o suspendare a simțurilor…

Sursa foto: pinterest.com

Surse foto și info:

  • https://chocolissimo.ro/do/chocotelegram
  • www.chocolissimo.ro
  • https://www.facebook.com/chocolissimoRo 
  • https://www.instagram.com/chocolissimo_romania/

Articol  scris pentru proba extra-concurs Chocolissimo lansată via SuperBlog!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *